cazác (cazáci),
s.m. –
1. Membru al unei comunități
militare autonome așezate la
marginea statului
rus. –
2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre
cazaci. Tc.
kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 361), cf.,
rus.
kazak. – Der.
căzăcească, s.f. (
dans tipic);
căzăcesc, adj. (de cazac);
căzăcește, adv. (în
felul cazacilor);
căzăci, vb. (a transforma în
cazaci);
căzăcime, s.f. (mulțime de
cazaci);
cazacliu, s.m. (înv., negustor care
făcea trafic cu Rusia), din tc.
kazacli „originar din
țara cazacilor”;
cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia).