cîștigá (câștíg, câștigát),
vb. –
1. (Trans.) A
crește, a îngriji. –
2. (Refl.,
rar) A se îngrji, a se
dichisi. –
3. A obține, a
face rost. –
4. A cîștiga. –
5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr.
cîștigă, s.f. (grijă),
cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat.
castigare, de la
castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746;
DAR); cf. it.
castigare, prov., sp.,
port.
castigar, fr.
châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția
rom., cf. Skok,
Dacor., IX, 216 și v. sard.
castigare „a conserva.” Der.
cîștig, s.n. (grijă; beneficiu; profit,
folos);
cîștigă, s.f. (înv., grijă);
cîștigos, adj. (folositor). Sb.
kaštiga, s.f. (pedeapsă);
kaštigovati, vb. (a
pedepsi), nu
par a explica prin
rom.,
cum credea Candrea,
Elemente, 407. Pentru var. mold.
cîșlig, cf.
Graur,
BL, V, 58.