cîrlíg (cîrlíge),
s.n. –
1. Piesă de metal cu un
capăt îndoit de care se atîrnă ceva. –
2. Toiag. –
3. Andrea de
împletit. –
4. Șperaclu,
cheie. –
5. Croșetă pentru
încheiat nasturii. –
6. Crampon. –
7. Încuietoare la o
ușă. –
8. Stăpîn, proprietar. –
9. Ancoră. –
10. Ladă de
loitre. –
11. Cuțit de tăbăcar. –
12. Mlădiță sau
cercel de
viță de
vie. –
13. Subtilitate în argumentație,
maliție. –
14. Lucru necunoscut, dificultate. –
15. Dans tipic. –
16. (Arg.) Slăbiciune,
toană. – Mr.
cărig, mr., megl.
cărlig. Creație expresivă, cf.
bîrliga, vîrliga (
Graur,
BL, IV, 98). Celelalte explicații sînt insuficiente. Cihac, II, 43, propune sl.
krivŭ „arcuit.” Conev 70 semnalează bg.
karlik, karljuga, care sînt
împrumuturi din
rom.
DAR consideră etimonul necunoscut. Giuglea,
Dacor., III, 1690,
pleacă de la lat.
calabrix „
specie de
pin”, imposibil din toate
punctele de
vedere. Der.
cîrligel, s.m. (plante: Aquilegia
vulgaris, Cheiranthus cheiri, Scilla bifolia; andrea de
împletit);
cîrligel, s.n. (înv.,
spirit,
semn diacritic al alfabetului
grec);
cîrliga (var.
încîrliga), vb. (a încovoia, a
curba);
cîrlebă, s.f. (
oaie cu
coarnele răsăcite);
cîrlibonț, s.n. (Trans., cîrlig);
cîrlionț (var.
(s)cîrlion(ț), cîrlioanță), s.m. (varietate de
plasă de pescuit;
zuluf,
buclă);
cîrlionța (var.
încîrlionța, (în)cîrlionți), vb. (a ondula, a
bucla). Der. de la
cîrlionț nu pare
clară. Prin
rom.
par a se explica rut.
kyrlyg, girlyga (Candrea,
Elemente, 403),
rus.
gerlyka, krlyga (Vasmer, I, 266), bg.
karlik „cîrlig”,
kŭrljak „agrafă”,
kŭrlug „
toiag” (
DAR; Capidan,
Raporturile, 204).
Alb.
kërrigë se explică prin mr. (Capidan,
Dacor., VII, 151).