cáre
pron. –
1. Pron. relativ:
mîndra care-mi place (Popular Jarnik). –
2. Pron.
inter.
propriu-
zis sau cu funcție adj.:
spune, bade, adevărat, pentru care m-ai lăsat? (Popular Reteganul),
în care pat vrei să dormi? (I.Teodoreanu). –
3. Cel care (pron. dem., prin eliminarea antecedentului):
care-a fost voinic mai mare, acum e legat mai tare (Popular Jarnik) –
Care (mai ) de care. –
Care pe care. – Care ... care
. – Care cumva.
– La care, drept care. –
Care va să zică. –
4. Fiecare (pron. indef.):
să spuie care orice știe (A. Pann). –
5. Fiindcă, pentru că (funcție de conj.) Cu această folosire, înv. sau pop., pare a proveni din folosirea rel.
fără prep. la
cazurile oblice.
Așa cum Gr. Alexandrescu a
putut scrie fiii Romîniei care tu o ai cinstit (unde
care =
pe care), Neculce
scrisese Înainte au arătat-o împăratului, care s-au mirat și împăratul (unde
care =
de care). De
aici sensul pe care l-
am semnalat:
pusesem de gînd ... să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale (Caragiale). – Mr.
care, cari, megl.
cari, istr.
cǫre.
Care, m. și f.;
gen.
cărui(a), f.
cărei(a); pl.
care (var.
cari,
fără justificare), g.
căror(a).
Formele cu
a paragogic se folosește numai cu funcție pronominală.
Formele art.
carele, f.
carea, pl.
carii, sînt înv. Lat.
qualis (Cipariu,
Gram., 264; Pușcariu 290; Candrea-Dens., 262; REW 6927;
DAR); cf. it.
quale, prov.,
port.
qual, fr.
quel, sp.
cual. Comp.
careși, pron. (înv., cel ce; fiecare), cu
-și, ca
însuși, cineși;
careva, pron. indef. (cineva, oarecare), cu -
va, ca
cineva;
fiecare, pron. indef. (fiecare; oricare), cu
fie;
nicicare, pron. indef. (nici unul,
nimeni);
niscare (var.
niscai,
niscaiva; istr.
mușcǫrle), adj. indef. (vreunul), cu
nuș,
forma abreviată de la
nu știu, ca în
nuș ce s-a făcut (după Pușcariu 1175,
direct din lat.
nescio quales);
oarecare, adj. indef., cu
oare;
oricare (var.
vericare), adj. indef., cu
ori.