căpitán (căpitáni),
s.m. –
1. Grad de
ofițer superior locotenentului și inferior
maiorului, în armata modernă. –
2. Căpetenie
militară, în
general. –
3. În
vechea organizare
militară, căpetenie de
județ cu atribuții
militare, administrative și polițienești. – Mr.
căpitan. It.
capitano, intrat în
rom. din
Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν,
alb., bg.
kapitan, tc.
kaptan, sb.
kapetan, mag.
kapitány. Referirea lui Sanzewitsch 198 la
rus.
kapitan este inutilă. Der.
căpitanat, s.n. (căpitanie, district militar);
căpităneasă, s.f. (
soție de căpitan);
căpitănesc, adj. (de căpitan);
căpitanie, s.f. (
companie, detașament
condus de un căpitan);
căpitan-pașa (var.
capudan-pașa), s.m. (amiral al flotei turcești), din tc.
kaptan sau
kapudan pașa (înv.).