cînd
adv. și conj. –
1. Indică o relație de coincidență temporală nuanțată cu
ajutorul prepozițiilor: coincidența
termenului inițial,
de cînd; a
termenului final,
pînă cînd; a
termenului mediu,
pe cînd. –
2. (Cu cond.)
Dacă, în
caz că (
indică o relație condiționată). – Mr.
cîndu, megl.
cǫn, istr.
căn(d). Lat.
quando (Pușcariu 364; REW 6932; Candrea-Dens., 344;
DAR); cf. it.
quando, fr.
quand, sp.
cuando. – Der.
cînduși, conj. (înv., cînd);
cîndai, adv. (
poate, posibil), arhaism pe care
DAR îl consideră der. din lat.
quando alias;
cîndva, adv.
compus cu
va ‹
vrea, ca
ceva, cineva;
nicicînd, adv.;
oarecînd, adv. (înv., vreodată), identic prin formație cu
oricînd, adv., a
cărui var.
vericînd, se
apropie mai
mult de
forma primitivă, cf.
vreun.