cálfă (cálfe),
s.f. – Lucrător calificat după ce a
fost ucenic. – Mr.
calfă, călfă, megl.
calfă. Tc.
kalfa, din arab.
khalifa „succesor” (Roesler 594; Șeineanu, II, 81; Meyer 167; Lokotsch 798; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλφᾶς, ϰάλφας,
alb.
kalifë, bg., sb.
kalfa. Pentru
formă, cf.
călăuză. Este dublet al lui
calif, s.m., din fr.
calife. – Der.
călfie, s.f. (
meserie).