călcîi (-íe),
s.n. –
1. Partea posterioară a
tălpii piciorului. –
2. Toc de încălțăminte. –
3. La
cai,
chișiță. –
4. Parte posterioară în
general (la
piciorul cocoșilor;
talpă, la
sanie etc.). –
5. Coajă,
bucată de pîine. –
6. (Înv.) Sfîrșit. – Mr.
călcîńu, megl.
călcǫn(u). Lat.
calcaneum (Cipariu,
Gram., 18; Pușcariu 257; REW 1490; Candrea-Dens., 216;
DAR); cf. it.
calcagno, prov.
calcanh, sp.
calcaño,
port.
calcanhar. Sensul 5 este traducerea literară a lat.
calx. În medicină se folosește
forma lat.
calcaneu, ca
termen științific. – Der.
cîlcîia, vb. (Trans., a
păși).