brámbura
adj. – La întîmplare,
cum o da
Domnul. Formație expresivă (
Iordan,
BF, II, 192, și
VI, 168, în care pare să fi influențat germ.
bramarbasieren „a se
lăuda”,
Bramarbas „fanfaron, lăudăros”, din sp.
bramar. Cuvînt
foarte comun (
lipsește din
DAR), însă nu pare popular. – Der.
brămbureală, s.f. (lucru inutil, fleac).