bosumflá (bosúmflu, bosumflát),
vb. – A se
supăra, a se îmbufna, a strînge din
buze. – Var.
bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov.
boudenfla, prov.
budenfi, și cat.
botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe
inflare (›
rom.
umfla) și pe *
bottum (›
rom.
bot). Prin etimologie populară s-a
făcut aproprierea de
buz(e) umflate, cf. expresia
a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc.
busul „sever, amenințător”, contaminat cu
umfla.