boiá (boiéle),
s.f. –
1. Culoare, vopsea. –
2. Fard. – Mr.
boe, buiauă, megl.
buia. Tc.
boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά,
alb.
bojë, bg., sb.
boja. Cf.
boiangiu. Der.
boi, vb. (a
picta, a vopsi; a înșela);
boială, s.f. (vopsea, culoare; fard), care
poate de
asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe
baza pl.
boiele.