batjócură (batjócuri),
s.f. –
Luare în rîs,
bătaie de
joc. De la
a bate joc (cf.
a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl.
jocuri, cf.
le este lor a batere jocuri pre creștini, Miron Costin; pe
baza acestui pl.
batjocuri (‹
bate jocuri) s-a format din
nou un sing.
batjocură. În privința asocierii ambilor
termeni a bate și
joc, explicația pare dificilă; există și în mai
multe limbi sl. (cf.
DAR). Explicația sugerată anterior de către Pușcariu 176, în legătură cu o combinație de
tipul it.
baiocco sau
bazzecola, este lipsită de fundament, și însuși
autorul a renunțat la ea, în
DAR. Menționăm că Cihac, II, 638, se
referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din
rom. provine
săs.
bažokurin„ ”a-și bate joc„.