ăst
adj. și pron. dem. – Acesta. –
Asta, (
treaba) asta, lucrul ăsta. –
Cu asta, astfel. –
Cu toate astea, totuși. –
De asta, pentru aceasta, din pricina aceasta. –
Una ca asta, așa ceva. –
Asta-i (acum), tot ce mai
lipsea. –
Asta-i bună, de necrezuit. –
Ce-i asta?, ce înseamnă
așa ceva?. –
Asta e, așa stau lucrurile. –
Asta ceea, (Mold.),
cine ar zice (formulă care
indică șovăială sau rezervă). Lat. *
istus,
formă vulg. de la
iste, f.
ista (Pușcariu 147; Candrea-Dens., 102; REW 4553;
DAR); cf. v. it.
esto (
păstrat în compuneri:
stasera, stamane; sicil.
isti), prov.
est, v. fr.
ist, sp.,
port.
este.
Coincide în folosire cu
acest, cu o
nuanță mai retorică în acesta din
urmă, mai familiară în
ăst; întrebuințarea sa este cu desăvârșire paralelă cu
cea a
dublei forme acel și
ăl. Decl. adj. (
forma literară) m.
ăst (Mold,
ast, est, ist),
gen.
ăstui (
astui, istui), pl.
ăști (aști,
iști);
gen.
ăstor (
astor, istor). F.
astă, (Mold.,
eastă, iastă),
gen.
astei (eștii), pl.
aste (este),
gen.
astor, (estor). În folosirea pron., i se adaugă -
a (cf.
acel) ca și în functia de adj. postpus;
dar var. moldovenești
fac abstracție de
obicei de această schemă. Comp.
astădată, adv. (de această dată);
astă-iarnă, adv. (
iarna trecută);
astălalt, (var.
ăstălalt, ăstalalt), adj. și pron. dem. (celălalt, cel de
acolo);
ăstan, adv. (Trans.,
anul acesta);
astă-noapte, adv. (
noaptea trecută);
astă-seară, adv. (în
seara asta);
astă-toamnă, adv. (
toamna trecută);
astă-vară, adv. (
vara trecută);
astăzi, adv. (în
ziua de
față,
azi);
astfel, adv. (în acest
fel,
așa);
estimp, adv. (
anul acesta).