amór (amóruri),
s.n. –
Iubire. Lat.
amor (fr.
amour, it.
amore), introdus de poezia lirică, la sfîrșitul
sec. XVIII. – Der.
amorez (var.
amurez), s.m., care aparține terminologiei teatrale (fr.
amoureuse ›
amoreză, de la care s-a format m.), astăzi intrat și în limbajul pop. (în
teatru se
spune încă prim amorez);
amoreză (var.
amure(a)ză), s.f. (iubită, țiitoare);
amoreza, vb. (a se îndrăgosti);
amoros, adj. (
plin de
iubire);
înamora, vb. (a se îndrăgosti).