amîna (amî́n, amînát),
vb. – A
trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr.
amîn. De la
mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de
tipul *
ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv.
rom. *
amîne.
Spiritul compunerii este cel al fr.
ajourner; cf. și
alb.
mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der.
amînăcios, adj. (înv., întîrziat);
amînat, adv. (
Banat, tîrziu).