ágru (-re)
, s.n. –
Ogor. – Mr., megl.
agru. Lat.
ăgrum, acuz. de la
ăger (Pușcariu 38; Candrea -Dens., 21; REW 276;
DAR; cf.
Cortés, 125).
Păstrat în Trans. După ce a dispărut din
uzul general, a
fost reînviat de neol. identic, reprezentat de numeroase
forme der. și compuse:
agrar, agricol, agricultură, agronomie etc.