zóri
s.f. pl. –
Faptul zilei, auroră. – Megl.
zor. Sl.
zorĭa, zarĭa (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf.
zare, și bg.
zorá „auroră”,
zorĭ „în zori, dis-de-
dimineață”. – Der.
zori, vb. refl. (a se
face ziuă);
zorea, s.f. (clopoțel, Ipomaea purpurea), cf.
numele său fr.
belle-de-jour;
Zorilă, s .m. (personaj din mitologia populară, reprezintă
zorile;
luceafărul de
dimineață;
nume de
bou);
zorit, s.n. (în Trans.,
obicei folcloric care constă dintr-o cîntare matinală pentru
tinerii căsătoriți).