záhăr (-ruri),
s.n. –
Specie de zaharoză de culoare
albă cristalizată. – Var. Mold.
zahar, Trans.
zăhar. Mr.
záhare. Ngr. ζάχαρι (Murnu 60; Densusianu,
Rom., XXXIII, 288), din gr. σάϰχαρον ‹ ind.
sakkhara, arab.
as-sukkar (Cihac, II, 712), sl.
zacharŭ (cf. Vasmer,
Gr., 148) și în toate idiomurile
europene. – Der.
zăhărică (var.
zaharică), s.f. (
plante, Myricaria germanica, Lycium vulgare);
zăhăret, s.n. (dulciuri,
bomboane);
zaharica, s.f. (
dulce,
bomboană, dulceață), din ngr. ζαχαριϰὰ (Gáldi 256);
zaharisi (var.
zăhări, zăhăra), vb. (a îndulci, a glasa; refl., a se cristaliza
zahărul dintr-o marmeladă sau dintr-un
lichior; a se
ramoli), din ngr. ζαχαρώνω, viitor ζαχαρόσω (Tiktin; Candrea) sau ζαχαριάζω (Gáldi 265);
zaharniță, s.f. (
vas în care se ține
zahărul);
zăhăros, adj. (bogatîn zahăr, cu zahăr);
zaharină (var.
saharină), s.f., din fr.
saccharine;
zaharoză (var.
saharoză), s.f., din fr.
saccharosa.