víșină (-ne),
s.f. – Frcut sferic, cărnos și acrișor. – Mr., megl.
vișină. Tc. (per.)
vișne (
Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul sl. (bg., sb.)
višnja (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Miklosich,
Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48;
Graur,
BL, VI, 172), cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433),
alb.
višjë, it.
visciola. – Der.
vișin, s.m. (
pom roditor care
face vișine, Prunus ceraseus);
vișinel, s.m. (porumbar, Prunus chamaecerasus);
vișinea (var.
vișinică), s.f. (porumbea);
vișiniu, adj. (de culoarea
vișinei coapte), cf. ngr. βισινύς;
vișinet, s.f. (
livadă de
vișini);
vișinap (var.
vișinab, vișinată), s.n., din tc., per.
vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170), cf. ngr. βισσινάδα, bg.
višinab.