vámă (vắmi),
s.f. –
1. Post de frontieră. –
2. Taxe vamale. –
3. Uium. –
4. În mitologia populară,
număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de
popasuri ale sufletului, după
moarte, pentru a
putea ajunge în
rai. Mag.
vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi,
Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut.
vam, slov.
vama. – Der.
vamal, adj. (de vamă);
vameș (var. Trans.
vămaș, Bucov.
vămariu), s.m. (funcționar la vamă; păzitor al
vămilor cerești), din mag.
vámos;
vămeșie (var.
vămășie, înv.
vămișie), s.f. (slujba de vameș);
vămui, vb. (a
percepe taxe vamale; a
lua uiumul; a dijmui), din mag.
vámolni (
Pașca,
Dacor., X, 151);
vămuială, s.f. (taxe vamale; uium;
dijmă);
vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș).