válmă
s.f. – În expresia
de-a valma:
claie peste grămadă. Sl.
valŭmŭ, de la
valŭ, cf.
val (Cihac, II, 446; Tiktin), cf.
rus.
valom, ceh.
valme. – Der.
vălmaș (der.
devălmaș), s.m. (coproprietar);
(în)vălmăși, vb. (a
amesteca, a
arunca în dezordine; a
confunda, a
încurca, a
zăpăci);
(în)vălmășag, s.n. (
amestec,
luptă);
(în)vălmășeală, s.f. (îngrămădire, încăierare);
valmeș, adv. (
amestecat, confuz).