únghie (-ii),
s.f. –
1. Lamă cornoasă la ultima
falangă a
degetelor, la
om. –
2. Gheară. –
3. Copită. – Var. înv.
unghe. Mr.
ungl’e, megl., istr.
ungl’ă. Lat.
ŭngŭla (Cipariu,
Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071), cf. vegl.
yongla, it.
unghia, friul., fr.
ongle, prov.
ongla, cat.
ungla, sp.
uña,
port.
unha. Uz general (
ALR, I, 52). – Der.
unghișoară, s.f. (broscuță sublinguală,
boală la
cai; întărire a corneei,
boală la
vite). – Cf.
ghiară.