țúică (-ci),
s.f. – Vinars de
prune, băutură
tipică a țăranilor
rom. Origine necunoscută,
dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr.
cujka (Cihac, II, 437), care provine din
rom., ca și
săs.
tsuikĕ. – Der.
țuicar, s.m. (fabricant de țuică);
țuicărie, s.f. (
alambic).