trîntí (-tésc, -ít),
vb. –
1. A
doborî, a
abate, a
face să
cadă. –
2. A
descărca, a
ochi. –
3. A lansa, a azvîrli. –
4. A
face să
cadă la examene. –
5. (Arg.) A reține. –
6. (Refl.) A se
arunca la pămînt, a se tolăni. –
7. (Refl.) A se
lupta, a se
lua la trîntă. Sl., probabil dintr-o
formă neatestată
*trątiti (Cihac, II, 422; Tiktin; Byhan 340; Candrea), probată și de rut.
trutyty,
ceh.
troutiti „a
împinge”,
pol.
trącić „a
împinge”. Cf. sl.
tryti „a
împinge”. Cf. sl.
tryti „a turti”,
tręsti „a
mișca”,
tręstiti „a
lovi”. – Der.
trîntă, s.f. (
luptă corp la
corp);
trînteală, s.f. (
bătaie, trîntă; Arg., detenție);
trîntitură, s.f. (acțiunea de a
doborî). – Din
rom. provine
săs.
trintin „a
doborî”.