treábă (-ébi),
s.f. –
1. Problemă, ocupație,
afacere, grijă. –
2. Necesitate,
nevoie, exigență. –
3. Nevoi personale,
materii evacuate din
corp. –
4. Interes,
proiect. – Var. pl.
treburi. Sl.
trĕba „
negoț” (Miklosich,
Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 421; Conev 67),
trĕbĕ „necesitate”. – Der.
trebălui, vb. (înv., a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti);
trebnic, s.n. (
altar; ritual al
bisericii ortodoxe), din sl.
trĕbĭnikŭ cu sensul special de
trĕba „sacrificiu”, cf.
jertfelnic;
trebnic, adj. (util, folositor, capabil), cf. sl.
trĕbinŭ;
netrebnic, adj. (inutil; mizerabil);
trebui, vb. (a fi necesar, a
lipsi; a avea
nevoie, a se
cere; a fi probabil, a fi neîndoielnic; înv., a
face, a îndeplini, a aplica), din sl.
trĕbovati, cf. megl.
tribuiés, tribuiri;
trebuință (var.
trebuială), s.f. (necesitate; utilitate,
folos);
trebuincios (var.
trebuitor), adj. (necesar, util);
netrebuincios (var.
netrebuitor), adj. (inutil);
întrebuința, vb. (a folosi, a utiliza, a se servi de).