trăsní (-nésc, -ít),
vb. –
1. A
detuna, a
produce trăsnete. –
2. A pocni, a exploda. –
3. A
lovi, a
descărca, a
izbi. –
4. A-i
trece subit prin
minte. – Mr.
triznés, trizniri. Sl.
trĕsniti, var. de la
trĕsnąti „a percuta” (Cihac, II, 419; Conev 87), cf. sb., cr., slov.
tresnuti „a
trăsni”. – Der.
trăsnet, s.n. (
descărcare electrică în atmosferă, explozie, bubuitură);
trasnaie (var.
trăsneală), s.f. (
idee ciudată;
pandalie; Arg.,
furt prin efracție);
trăsnit, adj. (
atins de trăsnet;
lovit, fulgerat; aiurit, nebun,
amețit);
trăsnitor, adj. (fulminant; s.m., Arg.,
hoț);
paratrăsnet, s.n. (instalație împotriva trăsnetelor; Arg.,
tramvai), format după fr.
paratonnere.