toc (-curi),
s.n. –
1. Teacă, învelitoare. –
2. Vas de
lemn dintr-o
singură bucată,
putină. –
2. Cadru de
ușă sau de
fereastră. –
4. Condei. –
5. Cutie în care se ține
piatra de
ascuțit. –
6. (
Rar) Cornet. – Var. Mold.
tioc. Sl.
tokŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; cf. Gáldi,
Dict., 164), cf. sb., cr., slov., mag.
tok.