țíntă (-te),
s.f. –
1. Cuișor,
știft. –
2. Pioneză. –
3. Obiectiv. –
4. Finalitate,
scop, pretenție. –
5. Stea,
pată de
păr alb în
fruntea calului. –
6. (
Banat, Trans.) Pană,
ic. –
7. (Adv.) La fix. Sl.
cęta „monedă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der.
țintar, s.n. (filiera fabricanților de
cuie; un anumit
joc de societate);
țintat, adj. (cu
stea în
frunte);
ținteș, adj. (
bun ochitor);
țintui, vb. (a se
bate în
cuie; a fixa, a imobiliza);
aținti (var.
ținti, aținta), vb. (a fixa pe cineva, a se
uita țintă).