táină (-ne),
s.f. –
1. Secret, mister. –
2. Reținere, pudoare. –
3. Mister, sacrament. –
4. Secret, confidență. –
5. Conversație
secretă, sporovăială, discuție. –
6. Loc ascuns, ascunzătoare,
loc subteran. Sl. (sb., cr.)
tajna (Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 399; Conev 98). – Der.
tainic, adj. (
secret, misterios, ocult), din sl.
tainikŭ;
tainiță, s.f. (ascunzătoare, criptă, subteran), cu suf. -
niță, cf.
botniță, scrumelniță (după Tiktin și Candrea, dintr-un sl.
*tajnica);
tăinos, adj. (înv., misterios, secretos);
tăinui, vb. (a
ascunde, a nu da pe
față; a
sta la taifas, a
sta de
vorbă);
tăini (var.
tăina), vb. (a
sta la taifas, a
sta la
taclale);
tăineală, s.f. (taifas,
sfat);
tăinit, s.n. (taifas,
sfat);
tăinicie, s.f. (mister,
secret);
tăinuitor); adj. (care tăinuiește);
destăinui, vb. (a dezvălui, a confesa), cu pref.
des-.