stîrní (-nésc, -ít),
vb. –
1. A
scorni vînatul. –
2. A excita, a provoca. –
3. A trezi, a
deștepta. –
4. (Refl.) A se
produce, a se dezlănțui, a
izbucni. – Var. înv.
stirgni. Probabil din sl.
strumiti (sę) „a țîșni” (Cihac, II, 369), cf.
rus.
strmumitisja, slov.
strmêti,
ceh.
strmêti „a întrece”. – Der. din sl.
sŭtrŭgnąti „a trezi” (Candrea), pare mai
puțin probabilă,
dar cf. var. Din
rom.
tîrn „
mătură” (Pușcariu,
Dacor., III, 691) este neverosimilă. – Der.
stîrneală, s.f. (provocare;
ridicare).