slóbod (-dă),
adj. –
Liber. – Megl.
slobod. Sl.
svobodŭ, prin intermediul bg., slov.
sloboden, sb.
slobodan (Miklosich,
Slaw. Elem., 44), cf. mag.
szabad. – Der.
slobozi, vb. (a
elibera, a pune în libertate; a dezlega, a
lăsa; a autoriza, a
permite; a
ierta, a
absolvi; a
descărca o
armă de
foc; refl., a se
elibera; refl., a da
drumul, a
lăsa să
cadă; refl., a se
pripi, a se
năpusti; refl., a ejacula), cf. sl.
svoboditi, sb.
sloboditi;
slobozenie, s.f. (libertate; autorizație, licență,
permis;
iertare);
slobozie, s.f. (libertate;
permis; scutire de taxe,
sistem fiscal stabilit în Munt. și Mold. pentru a încuraja formarea unor
sate de coloniști, cu
ajutorul scutirii de taxe pe un anumit
număr de
ani;
sat,
cătun,
comună înființată pe
baza scutirii de taxe);
slobozean (var.
slobozian), s.m. (locuitor al unu
sat scutit de
bir);
slobozitor, adj. (eliberator; frînă sau
piedică la războiul de
țesut). Toate
aceste cuvinte sînt mai
mult sau mai
puțin învechite.