silábă (-be),
s.f. –
Grup de foneme pronunțat într-un
singur efort expiator. – Mr.
silavie. Fr.
sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der.
silabisi, vb. (a pronunța
rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -
si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr.
silavisire;
silabic, adj., din fr.
syllabique.