sílă (-le),
s.f. –
1. (Înv.) Forță,
putere, potență. –
2. (Înv.) Forțe armate. –
3. (Înv.)
Minune, miracol. –
4. Forță, violență. –
5. Constrîngere. –
6. Dezgust, aversiune, scîrbă. – Mr., megl.
silă. Sl. (bg.)
sila „
putere” (Miklosich,
Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 344). – Der.
sili, vb. (a
obliga, a constrînge, a forța; a
presa; a viola, a asupri; a se strădui, a-și da silința; a
face tot posibilul), din sl.
siliti, bg.
siljă;
silință, s.f. (forțare, sîrguință; rîvnă);
nesilit, adj. (voluntar, spontan);
silitor, adj. (sîrguincios, harnic);
silnic, adj. (înv., puternic; înv., autoritar, violent; constrîns,
obligat; dezagreabil, penibil), din sl.
silĭnikŭ;
silnică, s.f. (
plantă, Glechoma hederacea);
silnicesc, adj. (înv.,
impus,
obligat);
silnicește, adv. (prin forță);
silnici, vb. (a constrînge, a violenta);
silnicie, s.f. (violență);
silui, vb. (a viola), din sl.
silovati, silują;
siluitor, s.m. (violator);
nesiluit, adj. (
liber, voluntar);
năsălnic, adj. (Mold., violent, brutal, nepoliticos);
năsălnicie, s.f. (Mold., violență).