semn (-ne),
s.n. –
1. Tot ceea ce
arată ceva. –
2. Semnal. –
3. Simptom, indiciu. –
4. Anunț, pronostic, prezicere. –
5. Minune, miracol. –
6. Simbol de zodiac. –
7. Marcă,
simbol. –
8. Urmă, vestigiu, dîră. –
9. Cicatrice, escară,
urmă de cusătură urîtă. –
10. Stea,
țintă albă la
animale. –
11. (Arg.)
Gaj,
zălog, cauțiune. – Mr.
semnu, megl.
semn. Lat.
sĭgnum (Pușcariu 1577; REW 7908), cf. it.
segno, prov.
senh, v. fr.
seing, cat.
senya, sp.
seña,
port.
senha. – Der.
semna, vb. (înv., a
marca, a semnala, a înfiera);
însemna, vb. (a
marca, a înfiera, a
nota, a cataloga, a semnala; a reprezenta, a semnifica, a simboliza; a avea înțelesul de; a reprezenta, a
picta, a grava; înv., a consemna, a
îndrepta; a
nota, a-și
lua notițe, a înscrie; a
arăta, a
indica; înv., a fixa, a stabili; refl., înv., a revela, a
face cunoscut), de la
semn sau de la lat.
sĭgnāre (
DAR; REW 7905; Rosetti, I, 173), cf. fr.
enseigner, sp.
enseñar, port.
ensenhar;
însemnat, adj. (marcat; figurat, reprezentat; semnalat, menționat, cotat;
indicat, stabilit, fixat, care contează; important, notabil, de
clasă);
neînsemnat, adj. (insignifiant);
însemnare, s.f. (semnificație; sens;
rațiune de a fi; importanță,
interes;
notă, observație);
însemnătură, s.f. (înv.,
semn, semnal,
notă);
însemnătate, s.f. (importanță);
însemnător, adj. (care semnifică; înv., important, considerabil);
neînsemnător, adj. (
fără importanță). Der. neol. (din fr., cu reducția
grupului ign la
emn, prin analogie cu
semn)
semna, vb. (a
iscăli);
semnal, s.n. (
semn convențional);
semnătură, s.f. (iscălitură);
semnifica, vb.;
semnificativ, adj. (important);
semnificați(un)e, s.f. (
înțeles);
consemna, vb.;
desemna, vb.;
resemna, vb.;
insemn, s.n.