semăná (-eámăn, -át),
vb. –
1. A însămînța. –
2. A împrăștia, a
risipi. –
3. A răspîndi, a propaga. – Var. Mold.
sămăna. Mr.
seamîn, siminare, megl.
sęmin(are), istr.
semiru. Lat.
sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), cf. it.
seminare, prov.
semenar, fr.
semer, sp.
sembrar, port.
semear. – Der.
semănat, s.n. (insămînțare;
obicei folcloric de
Anul Nou care constă în a
arunca înspre
oameni grîu sau
orez, în
semn de abundență);
semănător, s.m. (muncitor agricol care
seamănă);
semănătoare, s.f. (
femeie care
seamănă,
mașină agricolă care
seamănă);
semănătură, s.f. (însămînțare,
loc semănat). – Cf.
sămînță.