sdrunciná (-n, -at),
vb. –
1. A perturba, a altera, a
mișca. –
2. A
scoate din țîțîni, a
sparge, a frînge. –
3. A
șubrezi, a debilita. –
4. A
scutura. – Var.
zdruncina. Mr.
zdruncin(are). Sl.
drąčiti „a perturba”,
sŭdrąčiti „a îmblînzi”, cu suf. expresiv -
ina, ca
clăti(na), tîmpi(na) etc. Toate încercările de a explica acest cuvînt prin lat.
par să fi
dat greș: de la un
trucῑre rezultat din *
trucidāre, printr-o
formă, *
extrūcĭnāre (Candrea,
Éléments, 85-8; REW 3105); din *
extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea,
GS, VII, 203; Candrea); din *
extrancionāre (Bogrea,
Dacor., II, 780), din *
exderuncināre (
Pascu, I, 42; Scriban); din *
extortiōnem (Spitzer,
BL, XIV, 49). Der.
sdruncin, s.n. (scuturătură);
sdruncinătură, s.f. (scuturătură).