scăpá (-ap, -át),
vb. –
1. A se
elibera, a evada. –
2. A
scuti, a
descărca. –
3. A
spune ceva, din greșeală. –
4. A evita, a eluda. –
5. A
lăsa, a se
elibera de o
persoană sau de o obligație sau
obicei. –
6. A nu împlini, a nu
reuși ceva. –
7. (Refl., înv.) A
pierde, a înceta să cîștigi. –
8. (Refl.) A aluneca, a
lăsa să se
ducă. –
9. (Refl.) A
comite o greșeală, a
greși. –
10. (Refl., fam.) A se
murdări, a
face pe el. – Mr.
ascap, ascăpare, megl.
scap, scăpari. Lat.
excappāre (Diez, I, 368; Pușcariu 1542; REW 2952), cf. it.
scappare, prov., cat., sp.,
port.
escapar, fr.
échapper. Din
rom. provin rut.
skapaty (Candrea,
Elemente, 408), mag.
szkepál (Edelspacher 22).