șanț (șánțuri),
s.n. –
1. Tranșee. –
2. Săpătură,
groapă, canal. –
3. Rigolă. –
4. Jgheab, crestătură, adîncitură. –
5. (Înv.) Miracol,
minune. Germ.
Schanze, prin intermediul
pol.
szánc (Cihac, II, 385; Tiktin), cf.
săs.
schanz (Borcea 207), mag.
sánc (Gáldi,
Dict., 96),
rus.
šanec (Sanzewitsch 209). Semantismul ultimului sens nu este
clar și
ar putea să se bazeze pe un cuvînt diferit, cf. totuși
Iordan,
BF, VII, 234.
Sec. XVII. Der.
șențui (var.
șănțui), vb. (a
face un
șanț);
deșanț, s.m. (Mold., Trans., ciudățenie, surpriză);
deșențat (var.
deșănțat), adj. (
rar, ciudat,
curios;
ieșit din
comun; nepotrivit, dezordonat);
șăncăleț (var.
șancălău, șancălos), adj. (Trans., hazliu,
nostim);
șăncălie, s.f. (Trans.,
glumă).