rútă (rúte),
s.f. – Virnanț (Ruta
graveolens). Lat.
ruta, cultism din
sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în
ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich,
Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi,
Dict., 155). – Der.
rutișor, s.m. (
plante,
Thalictrum angustifolium, T. minus, T.
flavum).