rúfă (rúfe),
s.f. –
1. Haine, țesături
albe, lenjerie. –
2. (Mold.) Cîrpă,
zdreanță. Sl.
rucho (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 320; Conev 83), cf. bg., sb., cr.
ruho „îmbrăcăminte”, slov.
ruha „cearșaf”,
ceh.
roucha „cearșaf”, ngr. ροῦχον „îmbrăcăminte” (Meyer,
Neugr. St., II, 55). – Der.
rufărie, s.f. (lenjerie);
rufos, adj. (Mold., zdrențăros);
rufană, s.f. (Mold., cîrpă; Mold.,
curvă), pentru ultimul sens, cf.
buleandră, hanță, tîrfă etc.;
rufean, s.m. (Mold., rufián), care concordă din întîmplare cu
rufián, cf. Dragoș,
BF, IX, 113.