rîvnă (-ne),
s.f. –
1. Pasiune, ardoare. –
2. Ambiție, pretenție. –
3. Zel, osîrdie. – Var.
rîmnă, înv.
rîhnă. Sl.
rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der.
rîvnaci, adj. (zelos, harnic);
rîvni (var.
rîmni, înv.
revni, răhni), vb. (a dori, a
năzui, a aspira);
rîvnitor (var.
rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos).