ráță (ráțe),
s.f. –
Pasăre inotătoare cu
ciocul lat și turtit. – Mr.
rosă. Sl. (sb., slov.
raca, bg.
rĕca, sb.
race), cf.
alb.
rosë (› mr.) mag.
réce (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din
dacă (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din
alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der.
rățoi, s.m. (masculul
raței);
rățoi, vb. refl. (a se
răsti la cineva, a
ridica vocea; a se
făli, a
face pe);
rățoială, s.f. (
umflare în
pene, lăudăroșenie).