raiá (raiále),
s.f. –
1. Creștin care
plătea impozit la
turci și care
trăia sub protecția
legilor lor. –
2. Protectorat, teritoriu
locuit de
creștini,
dar guvernat după
legea turcă. – Mr.
arăe. Tc.
raya ‹ arab.
re’aya (Șeineanu, II, 96; Ronzevalle 95), cf. ngr. ῥαïᾶς,
alb.
raië, bg.
raja, it.
raja. – Der.
raelicesc, adj. (înv.,
propriu raialelor).