púlpă (púlpe),
s.f. –
1. Ansamblu anatomic format din
mușchii posteriori gambei. –
2. Coapsă. –
3. Carne macră. –
4. Țesut moale și cărnos al
fructelor. –
5. Țesut conjunctiv dentar. –
6. Uger. – Mr., megl.
pulpă, istr.
pupę. Lat.
pŭlpa (Pușcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf.
alb.
pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov.,
port.
polpa, v. fr.
poupe. Sensul 2, incorect
dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „
parte musculară a gambei”. Sensurile 4 și 5 sînt
împrumuturi neol., din fr.
pulpe. – Der.
pulpar, s.n. (apărătoare a
pulpelor purtată de războinici; jambieră,
obială);
pulpos, adj. (cu pulpe
groase; cu
uger mare);
împulpa, vb. refl. (Trans., a se forța; a recăpăta forțe; a se însufleți), pe care
DAR îl trimite la un lat. *
impŭlpāre. – Cf.
pulpană.