púlbere (púlberi),
s.f. –
Praf. – Mr.
pulbire. Lat.
pŭlvĕrem (Pușcariu 1397; Candrea-Dens., 1458; REW 6842), cf. vegl.
pulvro, it.
polvere, prov.
poldra, fr.
poudre, sp.
port.
pólvora; dintr-o
formă metatetizată *
plŭvĕrem,
alb.
pljuhur, sard.
piuer. – Der.
pulberărie, s.f. (
fabrică, depozit de
muniții);
împulbera, vb. (a se prăfui). Cf.
spulbera.