prînz (prấnzuri),
s.n. –
1. Masa de la
mijlocul zilei. –
2. Ora 12 la
miezul zilei. – Mr.
prîndzu. Lat.
prandium (Pușcariu 1389; Candrea-Dens., 1451; REW 6730), cf. vegl.
prints, it.
pranzo (logud.
prandzu). – Der.
prînzi, (mr.
prîndzu, prîndzăscu, megl.
prundzos), vb. (a mînca ‹ de
prînz ›), din lat.
prandĕre cu
schimb de
conjug. (Densusianu,
Hlr., 148; Pușcariu 1390; Candrea-Dens., 1452; REW 6728), cf. vegl.
prendar, calabr.
pranziare „a mînca
bine”, logud.
prandere;
prînzare, s.f. (
masa de
prînz);
prînzișor, s.n. (
micul dejun,
masa de
dimineață;
Banat,
pomana de nouă
zile după
moarte).