povîrní (povârnésc, povârnít),
vb. –
1. A se înclina, a se
lăsa într-o
parte. –
2. A se
prăvăli, a se
prăbuși. –
3. (Refl.) A îmbătrîni, a
trece, a expira. Sl. cf., bg., cr.
povrnuti „a răsuci” (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau
poate din sl.
vriniti (‹
rinąti) „a
împinge”, cu pref.
po-. Der.
povîrniș, s.n. (
pantă;
coastă);
povîrnitură, s.f. (povîrniș,
loc prăpăstios).