plutí (plutésc, plutít),
vb. –
1. A se menține deasupra unui
lichid, a
înota, a
sta la
suprafață. –
2. A zbura în vînt. – Mr.
mplătescu, plătire. Sl.
pluti, plovą (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 267), cf. sb., cr.
plutati,
ceh.
plouti. – Der.
plută, s.f. (
stratul exterior, elastic al unor
specii de
stejar, varietate de
plop, Populus pyramidalis; plutitor, flotor; bucățică de material plutitor legată de
sfoara undiței; ambarcație
ușoară; varietate de
nufăr, Nymphaea
alba, Nuphar luteum), deverbal, sau din sl.
pluti „plută” (Cihac, II, 267; Conev 82), cf. bg.
pluta, sb., cr.
plutva,
ceh.
plt., rus.
plot;
plutaș, adj. (care
plutește; Mold., nehotărît, indecis);
plutaș, s.m. (producător sau conducător de plute);
plutășie, s.f. (îndeletnicirea de plutaș);
plutări, vb. (a
merge cu pluta pe
apă, a transporta ceva cu pluta);
plutărit, s.n. (transport cu pluta);
pluteț (var.
plutelnic), adj. (înv., navigabil);
plutică, s.f. (
plantă acvatică, Villarsia nymphoides);
plutitor, adj. (care
plutește);
plutitoare, s.f. (rourică, Glyceria fluitans);
plutniță, s.f. (
nufăr alb, Nymphaea
alba).