pârlí (pârlésc, pârlít),
vb. –
1. A
pârjoli, a
arde ușor. –
2. A se bronza, a se înnegri. –
3. A înșela, a
amăgi. –
4. A da
notă proastă unui elev. –
5. (Refl.) A
pierde, a
face o
afacere proastă. – Megl.
părlés, părliri. Sb.
prljiti, bg.
opărljam (Miklosich,
Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf.
ceh.
prliti, și
pară, pîrjoli. – Der.
pîrlaci, s.m. (escroc,
șarlatan), pe care Philippide, II, 729,
îl leagă greșit de
alb.
përlaj „a
fura”;
pîrlăcie, s.f. (Mold., pungășie);
pîrlea, s.m. (
nume care se
evocă pentru a exprima
ideea unei
fugi la
fel de rapide sau de precise ca pentru a
scăpa de un incendiu), cf.
focului, cu același sens, cr.
u porlu zemlju „în
țara pîrjolului = nu se
știe unde”;
Pîrlea-Vodă, s.m. (
poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în
timpul căruia, în 1783, a
fost un
mare incendiu în Iași);
pîrlit, adj. (pîrlojit,
ars; dezbrăcat, golan);
pîrlitură, s.f. (pîrjol;
arsură);
pîrlă, adj. (
oaie cu
lîna încrețită pe
jumătate), probabil pentru că
lîna se încrețește cînd
începe să fie arsă.