pescár (pescári),
s.m. –
1. Cel care pescuiește. –
2. Negustor de
pește. –
3. Pescăruș (Larus). – Var.
păscar. – Mr.
piscar. Din
pește, prin intermediul unei var. teoretice *
pescu, ca
pescos, pescui, cu suf. de
agent -
ar. În
general se
admite că e reprezentantul
direct al lat.
piscārius (Pușcariu 1299; Candrea-Dens., 1368; REW 6527), cf.
port.
peixeiro;
dar chiar și
așa, fonetismul
arată o
apropiere de
pește. Influența sl.
rybarĭ „pescar” (Tiktin) nu constituie o
ipoteză utilă. – Der.
pescărel (var.
pescăraș), s.m. (pescăruș);
pescăruș, s.m. (alcion,
martin, Alcedo ispida;
păsări acvatice, Cinclus aquaticus;
Sterna, Hydrochelidon nigra);
pescărească, s.f. (vînzătoare de
pește,
femeie care pescuiește);
pescăresc, adj. (de pescar, al
pescarului);
pescărește, adv. (ca
pescarii);
pescărie, s.f. (pescuit;
loc de pescuit; magazin de
pește; Arg., curtare; Arg., codoșlîc, tăinuire);
pescări, vb. (a
face oficiul de pescar sau de vînzător de
pește; Arg., a curta);
pescărime, s.f. (banc de
pește; mulțime de
pescari),
rar;
pescărit, s.n. (pescuire; vînzare de
pești). – Cf.
pește.